În 2025, mulți români se trezesc în aceeași situație: au un credit în derulare și, dintr-un bonus, o primă sau o vânzare, apare o sumă „rotundă” în cont – 10.000 de lei în plus. În același timp, băncile afișează dobânzi la depozite cum nu am mai văzut de ani buni, iar reclamele la economisire par, din nou, tentante. Pe de altă parte, ratele la credite rămân ridicate, pentru că IRCC, ROBOR și inflația încă sunt la niveluri mari, în ciuda perioadelor de scădere temporară.

Întrebarea firească devine: este mai înțelept să trimiți cei 10.000 de lei într-un depozit la termen, pentru a profita de dobânzile bune, sau este mai corect din punct de vedere matematic să reduci creditul prin rambursare anticipată? Intuiția ne spune că, dacă depozitul îți dă 7–7,25% pe an, poate merită să îl lași să crească. În același timp, auzim că dobânzile la credite de nevoi personale și la ipotecare sunt de 8–12% sau chiar mai mult, iar diferența nu poate fi ignorată.

Pentru a răspunde onest, trebuie să ieșim din zona generalităților și să comparăm cifrele. Să vedem cât câștigi, concret, dacă ții 10.000 de lei într-un depozit de 12 luni și cât economisești, în timp, dacă trimiți aceeași sumă în credit, sub formă de rambursare anticipată. Vom vedea că răspunsul corect depinde de trei lucruri: dobânda depozitului, dobânda creditului și orizontul de timp pe care îl ai în față cu acel credit.

Ce randament real îți oferă un depozit la 12 luni în 2025

În vara și toamna lui 2025, cele mai bune dobânzi la depozite în lei pe 12 luni au urcat până în zona 7–7,25% pe an. De exemplu, în august 2025, un depozit la 12 luni în lei putea obține 7,25% la Garanti BBVA, în timp ce alte bănci mari ofereau 6,5–6,75% pentru aceeași scadență. Pentru sume de 10.000 de lei, vorbim de dobânzi brute anuale între aproximativ 650 și 725 de lei, în funcție de bancă.

La aceste dobânzi se aplică însă impozitul de 10% pe veniturile din dobânzi, reținut direct la sursă de majoritatea băncilor. Asta înseamnă că, la un depozit pe 12 luni cu 7,25% dobândă, cei 725 de lei câștigați se transformă în aproximativ 653 de lei net. În anumite situații, dacă ai multe depozite și depășești pragurile stabilite de Codul fiscal, poate să apară și obligația de plată a CASS de 10% pe baza unui plafon anual, dar pentru o sumă singulară de 10.000 de lei acest risc este, de regulă, limitat.

Un alt element important este inflația. În a doua parte a anului 2025, rata anuală a inflației a urcat din nou aproape de 10%, pe fondul creșterii taxelor și al expirării unor scheme de plafonare a energiei. Datele INS arată o rată anuală de 9,9% în septembrie 2025, iar BNR anticipează aproximativ 8,8–9% la final de an. Cu alte cuvinte, chiar dacă depozitul tău îți aduce 7,25% nominal, randamentul real – după taxe și după ajustarea cu inflația – este ușor negativ. Depozitul îți protejează parțial puterea de cumpărare, dar nu o crește.

În concluzie, un depozit bun de 12 luni în 2025 îți poate aduce, pentru 10.000 de lei, cam 600–650 de lei în plus într-un an, în termeni nominali, după impozit. Este o formă rezonabilă de parcare a banilor pe termen scurt, mai ales dacă ai nevoie ca suma să rămână lichidă și 100% disponibilă, dar nu este, în general, o investiție care să bată inflația sau să concureze cu dobânzile pe care le plătești la credite.

Cât de scump este să ții un credit deschis în 2025

Pe partea cealaltă a ecuației stau creditele. În 2025, dobânzile la creditele de nevoi personale în lei, pentru clienți cu profil bun, pornesc de la aproximativ 7,5–8,5% dobândă fixă și ajung frecvent în zona 10–12%, cu DAE între 9–14% sau chiar mai mult, în funcție de bancă, asigurare și comisioane. Un exemplu concret: un credit de nevoi personale standard de la o bancă mare, 5.000 de lei pe 5 ani, are dobândă fixă 8,5% și DAE 12,18%, cu o sumă totală de rambursat de 6.583 de lei.

La creditele ipotecare, situația este similară ca ordine de mărime. O parte dintre bănci afișează dobânzi fixe promoționale între 4,8–6% în primii ani, după care trec pe dobândă variabilă, de tip marjă fixă plus IRCC. IRCC, la rândul lui, se află în 2025 în zona 5,5–5,6%, cu prognoze de creștere în a doua parte a anului. Rezultatul este că, pentru mulți debitori, costul efectiv al unui credit ipotecar variabil se învârte undeva între 7 și 9% pe an, în funcție de marja băncii și de momentul în care a fost semnat contractul.

Din această comparație simplă se vede deja ceva important: randamentul depozitelor bune este ușor mai mic decât dobânda plătită la cele mai ieftine credite și semnificativ mai mic decât dobânda plătită la creditele medii sau scumpe. De exemplu, un credit de nevoi personale cu dobândă 10% te „costă” 10% pe an pentru suma restantă, în timp ce depozitul îți oferă 7,25% înainte de impozit și în jur de 6,5% după impozit. Atâta timp cât creditul este mai scump decât depozitul, matematica simplă te împinge spre rambursare anticipată – cu o singură mare condiție: să nu sacrifici complet lichiditatea și siguranța ta financiară pe termen scurt.

Scenariul 1: ai un credit de nevoi personale și 10.000 de lei disponibili

Să luăm un exemplu clar. Presupunem că ai un credit de nevoi personale de 50.000 de lei, pe 5 ani, cu dobândă fixă de 10% pe an. Rata lunară este în jur de 1.060 de lei, iar suma totală de dobândă pe care o vei plăti dacă nu faci nimic este de aproximativ 13.700 de lei pe toată perioada creditului. Este un credit relativ tipic pentru 2025, în linie cu ofertele medii din piață.

Ai acum 10.000 de lei disponibili. Prima opțiune este să îi plasezi într-un depozit pe 12 luni la o dobândă de 7,25% pe an. După un an, suma ta va fi de 10.725 de lei brut, adică circa 10.653 de lei după impozitul pe dobândă. Câștigul net este de aproximativ 653 de lei. La finalul anului, poți folosi acești bani pentru orice – inclusiv pentru a rambursa anticipat o parte din credit – dar, între timp, creditul tău a continuat să producă dobândă la soldul inițial.

A doua opțiune este să folosești cei 10.000 de lei direct pentru rambursare anticipată, de exemplu după primul an de credit. Calculele arată că, dacă faci o rambursare anticipată de 10.000 de lei după 12 luni și păstrezi aceeași rată lunară de aproximativ 1.060 de lei, creditul se va închide în jurul lunii 47, nu în luna 60. Mai mult, dobânda totală plătită scade de la circa 13.700 de lei la aproximativ 9.600 de lei. Economisești astfel în jur de 4.100 de lei numai din dobândă și câștigi peste un an de viață fără credit. Diferența față de cei 653 de lei pe care i-ai fi obținut din depozit este evidentă.

În acest scenariu, nu doar că rambursarea anticipată este matematic mai avantajoasă decât depozitul, dar diferența este de câteva ori în favoarea creditului. Plătind mai devreme, elimini ani întregi de dobândă de 10% pe suma respectivă, în timp ce depozitul îți oferă doar un an de dobândă la 7,25%, din care trebuie să scazi și taxele. Atât timp cât ai deja un fond de urgență separat și nu rămâi descoperit, direcționarea celor 10.000 de lei către credit este, în acest exemplu, soluția cu cel mai mare impact financiar.

Scenariul 2: ai un credit ipotecar pe termen lung

Situația devine și mai interesantă în cazul unui credit ipotecar, unde orizontul de timp este mult mai lung. Să presupunem că ai un credit de 250.000 de lei, pe 30 de ani, cu o dobândă efectivă în jur de 8% pe an, o valoare perfect plauzibilă pentru o combinație între IRCC și marja băncii, la nivelurile actuale ale indicilor. Rata lunară este de aproximativ 1.830–1.850 de lei, iar dobânda totală pe care o vei plăti în 30 de ani depășește 400.000 de lei, adică de peste 1,6 ori valoarea sumei împrumutate.

Dacă, în primele etape ale creditului, aduci o rambursare anticipată de 10.000 de lei și menții aceeași rată lunară, efectul este puternic amplificat de durata mare. Practic, reduci principalul încă de la început și tai dobânda care s-ar fi calculat pe acea sumă în fiecare lună, timp de zeci de ani. Simulările arată că o astfel de rambursare poate scurta creditul cu câțiva ani și poate reduce dobânda totală plătită cu zeci de mii de lei, în funcție de momentul în care faci plata anticipată și de nivelul exact al dobânzii.

Compară acest beneficiu cu cei 653 de lei net obținuți dintr-un depozit de 7,25% pe 12 luni. În cazul creditului ipotecar, 10.000 de lei folosiți pentru rambursare anticipată joacă rolul unei investiții care produce, de-a lungul timpului, un fel de randament implicit apropiat de dobânda creditului tău, timp de ani la rând. Dacă dobânda la credit este de 7–8%, iar depozitul îți oferă 7,25% înainte de impozit și circa 6,5% după impozit, matematic vorbind, creditul este, și aici, aproape întotdeauna candidatul mai bun pentru acei 10.000 de lei.

Desigur, există și particularități. Unele credite ipotecare au dobânzi fixe foarte mici în primii ani, urmate de perioade cu dobândă variabilă, iar structura exactă a graficului contează. De asemenea, trebuie verificat dacă există comision de rambursare anticipată în perioada cu dobândă fixă – de cele mai multe ori, este vorba de 0,5–1% din suma rambursată, iar pentru perioada cu dobândă variabilă comisionul este zero. Chiar și așa, într-un orizont de 20–30 de ani, economiile de dobândă tind să depășească cu mult orice comision plătit la momentul rambursării.

Când are sens să ții totuși banii în depozit

Faptul că, din punct de vedere strict matematic, rambursarea anticipată pare de cele mai multe ori mai avantajoasă decât depozitul, nu înseamnă că depozitul își pierde complet rolul. Primul motiv pentru care poate fi rațional să ții cei 10.000 de lei într-un depozit este nevoia de siguranță și lichiditate. Dacă suma respectivă reprezintă practic fondul tău de urgență – bani de care ai avea nevoie în cazul unei pierderi de venit, al unei probleme medicale sau al unei reparații majore la locuință – atunci blocarea lor în credit poate fi riscantă.

Un depozit la termen, chiar și pe 12 luni, oferă în general posibilitatea de desființare anticipată, chiar dacă pierzi dobânda acumulată până la acel moment. Din acest motiv, chiar dacă randamentul real este modest sau ușor negativ, depozitul funcționează ca o plasă de siguranță. Când nu ai deja un alt fond de rezervă, este mai important să poți plăti chiria, facturile și cheltuielile esențiale în caz de șoc, decât să optimizezi la maximum costul dobânzii pe credit.

Al doilea motiv ține de orizontul de timp al creditului. Dacă, de exemplu, creditul tău de nevoi personale mai are doar câteva luni până la final, iar dobânda este relativ mică, efectul rambursării anticipate a 10.000 de lei va fi limitat. În ultimul an de credit, cea mai mare parte a ratelor este deja compusă din principal, iar dobânda lunară este mult redusă. Într-un astfel de scenariu, un depozit pe 12 luni poate avea un randament comparabil cu economia de dobândă obținută prin reducerea creditului, iar flexibilitatea depozitului poate cântări mai mult.

În sfârșit, poate exista și motivația diversificării. Unii clienți preferă să nu își concentreze toate resursele în reducerea unui singur credit, ci să mențină și o componentă de economisire. Chiar dacă, matematic, rambursarea este mai eficientă, păstrarea unei sume în depozit poate avea un efect psihologic pozitiv: îți vezi economiile crescând, ai sentimentul de control asupra situației și nu depinzi exclusiv de bancă pentru flexibilitate. Important este ca această alegere să fie conștientă, nu rezultatul inerției.

Când este matematic mai corect să reduci creditul

Din perspectiva cifrelor, există câteva situații în care direcționarea celor 10.000 de lei către credit este, aproape fără echivoc, soluția mai bună. Prima este atunci când dobânda creditului depășește clar randamentul net al depozitului. Dacă ai, de pildă, un credit de nevoi personale la 10–12% pe an și un depozit care îți oferă 7–7,25% nominal și circa 6,5% după impozit, fiecare leu pe care îl lași în credit lucrează împotriva ta la o rată mai mare decât cea pe care o câștigă leul din depozit. Diferența aparent mică de câteva procente pe an devine majoră când o întinzi pe 4–5 ani.

A doua situație este cea în care creditul are o durată lungă rămasă. Cu cât mai mulți ani mai ai de plată, cu atât mai mult timp se acumulează dobânda pe suma pe care o rambursezi anticipat. În exemplul creditului ipotecar, o plată anticipată făcută în primii ani poate economisi dobânda corespunzătoare a zeci de ani de viitor, în timp ce depozitul îți oferă doar un an sau doi de dobândă la aceeași sumă. Chiar dacă depozitul pare atractiv pe termen scurt, pe termen lung efectul rambursării anticipată este semnificativ mai mare.

În fine, matematica este clar în favoarea rambursării și atunci când nu există comision de rambursare anticipată sau acesta este foarte mic. Pentru creditele cu dobândă variabilă, comisionul este, de regulă, zero, iar pentru creditele cu dobândă fixă este limitat la 1% sau 0,5% din suma rambursată, conform OUG 50/2010. În exemplul nostru cu 10.000 de lei, chiar și un comision de 1% înseamnă doar 100 de lei. Dacă rambursarea îți aduce economii de dobândă de ordinul miilor de lei, comisionul devine un cost marginal, nu un argument împotriva rambursării.

Cum poți combina depozitul și rambursarea anticipată într-o strategie coerentă

O abordare echilibrată poate fi mai potrivită pentru multe familii în 2025. Un prim pas sănătos este să îți definești un nivel minim de lichiditate pe care vrei să îl ai mereu la dispoziție – un fond de urgență echivalent cu câteva luni de cheltuieli esențiale. Dacă cei 10.000 de lei pe care îi ai acum nu acoperă încă acest prag, poate fi justificat să îi ții în depozit măcar temporar.

Dacă, în schimb, ai deja o rezervă confortabilă, poți împărți suma. De exemplu, poți decide ca 5.000 de lei să rămână în depozit, ca o plasă de siguranță, iar restul de 5.000 de lei să fie folosiți pentru rambursare anticipată. Această strategie îți permite să beneficiezi de avantajele ambelor lumi: reduci creditul și dobânda plătită, dar păstrezi și o parte din bani într-o formă lichidă. Pe măsură ce veniturile cresc sau situația ta devine mai stabilă, poți reevalua și poți direcționa mai mult către rambursare.

Un alt mod de a combina depozitul cu rambursarea este să gândești în etape. Poți plasa cei 10.000 de lei într-un depozit pe 3–6 luni, iar la scadență să reevaluezi contextul: dacă situația economică sau personală s-a schimbat, poți decide atunci dacă convertesti întreaga sumă (principal plus dobândă) în rambursare anticipată. În felul acesta, depozitul devine un fel de parcare temporară, iar rambursarea anticipată rămâne obiectivul final.

Aceeași sumă, efecte foarte diferite

În 2025, cei 10.000 de lei în plus nu mai sunt doar o rezervă comodă, ci o resursă strategică. Depozitele bancare în lei pe 12 luni, cu dobânzi de până la 7,25% pe an, îți pot aduce în jur de 600–650 de lei net într-un an, înainte ca inflația să îți erodeze o parte din câștig. Rambursarea anticipată a unui credit de nevoi personale sau ipotecar, în schimb, poate economisi mii sau chiar zeci de mii de lei de dobândă pe termen lung și poate scurta creditul cu un an, doi sau chiar mai mult.

Matematic, de fiecare dată când dobânda creditului este mai mare decât randamentul net al depozitului, iar creditul are o durată de câțiva ani buni înainte, rambursarea anticipată are un avantaj clar. Depozitul rămâne însă instrumentul corect atunci când 10.000 de lei reprezintă practic singura ta plasă de siguranță sau când creditul este aproape de final, iar economiile de dobândă ar fi oricum limitate.

Decizia corectă nu este aceeași pentru toți, dar principiul de calcul este simplu: compari dobânda pe care o câștigi sigur, pe termen scurt, în depozit, cu dobânda pe care nu o mai plătești pe termen lung dacă reduci creditul. În majoritatea cazurilor în care ai deja un minim de fond de urgență, răspunsul este limpede: în 2025, pentru mulți debitori, cei 10.000 de lei lucrează mai eficient nu în depozit, ci în a diminua creditul și dobânda viitoare.